Eu nu am prins perioada comunismului. Am avut un noroc, să nu pot spune cu certitudine cât de rău sau cât de bine a fost. Totuși mai aud unele lucruri care mă pun pe gânduri. Am auzit de la atâtea persoane, mai în vârstă decât mine, de la profesori de multe ori, cât de bun era învățământul atunci. Cât de bine învățau elevii și studenții atunci. Știi ce, I call BULLSHIT!
Fiindcă elevii învățau de frică și teamă, numești că era învățământul bun? Fiindcă erau forțați să învețe propagandă comunistă precum Directiva a V-a, sau dracu mai știe ce prostii? Treziți-vă la realitate! Învățământul nostru a fost cam la fel și atunci, și acum. Materia a rămas aceeași cam aceeași cred, în proporție de 90%. Ăia 10%, ce au băgat nou, au băgat prostii. Religia în școală?! Asta ne trebuia nouă?! Promit că mă iau într-o zi de religie, să o înjur în toate felurile, dar nu azi. Azi vreau să discut altele.
Pe lângă miile de profesori rămași comuniști, cu mentalități profund greșite, marea problemă a învățământului nostru, este însăși programa școlară. Care oricât se laudă și s-au lăudat atâția, că o schimbă, că o îmbunătățește, nu au schimbat-o cu nimic. Programa nu o repari, înlocuind Eminescu cu Blaga, Caragiale cu Sadoveanu sau mai știu eu cine. Programa trebuie profund schimbată. Trebuie schimbată atitudinea și scopul fiecărei materii în parte. Ce anume își propune să transmită elevului.
Mai departe o să iau ca exemplu o singură disciplină. Una care nu m-a atras mai deloc în timpul studiilor mele, dar din care descopăr recent, că am anumite curiozități. Lucruri care probabil m-au fi atras și atunci dacă erau discutate cum trebuie, în loc să fie făcute în grabă sau mai deloc. O să mă refer la istorie, la toată istoria care am făcut-o, atât istoria României cât și a lumii.
O spun din start că nu mai știu când și unde a domnit Ștefan cel Mare, când a fost revoluția franceză, când a fost Marea Unire și cam orice altceva care am „învățat” la istorie. Și știi ce? Îmi pare bine că nu mai știu. Îmi pare bine că le-am uitat. Sunt aproape mândru. Nu fiindcă sunt vreun zăpăcit nebun, care nu-mi pasă de moștenirea noastră, sau alte argumente la care poate te gândești acum. Ci pentru că știu că e vina „învățământului” nostru. E vina sistemului că nu a reușit să-mi transmită importanța acestor evenimente. Istoria trebuie să aducă un anumit impact emoțional în primul rând. Trebuie să înțelegi prin ce au trecut oamenii, ce au gândit și de ce. Ce rost are să spui că Hitler a omorât mii, zecii de mii, milioane (sau câți or fi fost) de evei, dacă nu explici cum a gândit el, ce raționament avea, cum își motiva el faptele (el fiind de părere că până și Biblia e de partea lui. Iar la cât antisemism e prin ea, nici nu mă miră), și bineînțeles, să explici de ce era greșit. Nu e de ajuns să spui, ”a omorât oameni și nu e bine”. În astfel de situații, bineînțeles că apar oameni care neagă holocaustul.
Și să nu credeți că istoria noastră e mai bine spusă. Aceleași probleme și la noi. Atâtea și atâtea revolte, revoluții, reforme, dar în niciuna nu am înțeles cu adevârat ce simțeau oamenii. Ce gândeau, de ce vroiau schimbare? Uitați-vă la ce s-a întâmplat anul acesta în țară, în București mai ales. Toată lumea știe de ce au ieșit,iarna, în stradă oamenii, și apoi iar în mijlocul verii. Că poate sunt oamenii care nu sunt de acord, așa o fii, dar totuși se știe, și are un anumit impact în societate.
Aveți idee cât de mult s-a abordat revoluția din 1989. Aproape deloc. Un eveniment așa important pentru România de astăzi, care are atâtea și atâtea consecințe pentru felul în care trăim azi, și gâsești vreo două pagini în manualul de istorie. Atât. Un eveniment, care pentru toți cei care l-au trăit este adânc întipărit în minte, iar generațiile de tineri (inclusiv eu) știu extrem de puține lucruri. De ce trebuie să învățăm mai multe lucruri de la televizor, decât de la școală? De ce nu poate veni un profesor care a trăit personal experiența, să-mi povestească despre zilele alea (inclusiv perioada comunistă), și trebuie să caut la televizor, odată pe an (prin decembrie când e în vogă subiectul), ca să-mi satisfacă această curiozitate?
În programa noastră se studiază mii de ani, din istoria noastră și a altora. Poate e bine, poate e rău. Dar din aceste mii de ani, doar cam ultima mie are implicații până în ziua de azi. Cuceririle lui Napoleon nu prea mai au importanță azi, dar războaiele mondiale au. Chiar foarte mari. Și totuși îmi aduc aminte, că învățam de anii de luptă, de țările participante, dar nu aveam nici cea mai vagă idee ce se întâmpla de fapt pe front. Mă scărpinam în cap, că nu știam cu ce luptau oamenii aceia. Aveau avioane? Luptau încă pe cai? Se inventase deja tancul, sau urma să se inventeze? Detalii ca astea ar fi fost așa de interesante, ar fi făcut din manualul de istorie o lectură așa de frumoasă!
Oare ce e mai important? O serie de ani și locații aleatorii, sau să înțelegem de ce s-au întâmplat lucrurile, cum s-au întâmplat, și ce consecințe au avut faptele de-a lungul anilor (inclusiv până în ziua de azi). Știam de exemplu că noi ne-am trimis tezaurul la ruși în război și că nu l-am recuperat. Dar nu știam că era fiindcă exact când noi îl duceam, rușii își schimbau regimul și venea nenea Stalin. Nu știu între ce ani au fost războaiele mondiale, dar acum știu că Stalin a preluat conducerea în 1917. Mulțumesc Antena 3!
De ce trebuie din nou și din nou să învăț lucruri interesante din televizor (și mai nou internet) decât de la școală? De ce televizorul mă învață, iar școala mă dezvață?
Am ajuns la concluzia că la formarea mea ca om, nu a participat nici școala și nici măcar părinții, cât a participat televizorul. Pare tragic nu-i așa? Dar adevărul e, că am învățat mai multe lucruri importante, pentru mine însumi, pentru cine sunt eu, din televizor (și internet ceva mai recent); din desene animate, filme, seriale și cel mai important documentare. Toate acestea mi-au stârnit curiozitatea și m-au învățat: despre dinozauri, despre sistemul solar și locul nostru în univers, despre teoria evoluției și de unde s-a tras omul modern, despre bomba atomică și energia nucleară, despre fizica nucleară, despre fizica cuantică și lumea subatomică, despre posibilitatea lumilor paralele sau a universurilor alternative, despre faptul că însuși timpul este o dimensiune a universului neînțeleasă de știința curentă, despre începutul universului, despre egipteni și zeii lor, despre greci, despre Hitler și gândirea lui legată de puritatea rasială, despre germania comunistă și zidul Berlinului, despre comunismul român și Revoluția din 1989, despre cursa spațială, despre aselenizare, despre Războiul Rece, despre asasinarea lui Kennedy, despre evenimentele din 11 septembrie 2001, despre diferitele religii ale lumii, despre istoria Bisericii, despre cine era Iisus și cât din Bibile este adevărat și cât basm.
Deja m-am plictisit să enumăr. Mai întreb odată, de ce era nevoie de televizor să-mi stârnească curiozitatea, despre toate lucrurile astea și multe altele, și apoi să-mi satisfacă acea curiozitate? De ce nu a fost în stare învățământul nostru să o facă? A avut mai mult decât destul timp la dispoziție. De ce? De ce? DE CE?!
TheOneFreeMan 