Asta e societatea română? Nu o vreau…

Citind liniștit, ca orice om, știrile zilei, dau de un mic articol pe un site românesc. Era vorba de o poveste din aceea draguță, menită să sensibilizească oamenii. Să arate care sunt valorile unei societăți civilizate. Însă ce am citit în comentarii m-a îngrozit…

Povestea era despre un copilaș de 5 anișori și tatăl său, care locuiau în Berlin. Copilașul, fiind și el mic și mai curios probabil din fire, îi plăcea să poarte fustițe. Nimic anormal dacă mă întrebi pe mine. Până la urmă și mamei mele îi face plăcere să-mi amintească mereu, că mie, băiat fiind, îmi plăcea să mă joc cu păpuși (ce înțelege ea prin păpuși era de fapt un ursuleț marișor de pluș, și un fel de maimuțică, dar fie cum zice ea). Revenind la poveste, după ce respectiva familie s-a mutat în alt oraș, copilul a ajuns să se simtă mai jenat, fiindcă copii de la grădiniță rădeau de el, lumea se uitau la el pe stradă etc. Atunci, tatăl lui, ca să-i arate că nu are de ce să se simtă prost, și ca să-i redea încrederea, a decis să poartă și el o fustă din când în când.

După o poveste așa înduiosătoare, mă așteptam să dau de niște comenturi frumoase la sfârșitul articolului. Când colo am rămas oripilat, cu un gust extrem de amar în gură. O grămadă de comentarii homofobe, discriminatorii. Acuze cum că bărbatul își învăța copilul să fie homosexual. Că copilul o să ajungă travestit. Comentarii, clar homofobe, că e rău că homosexualii își cer drepturile, că vror să aibă posibilitatea să adopte copii, că e rău că vror să-și exprime liber sexualitatea. Și bineînțeles aceeași minciună, și eterna prostie rostită de toți homofobii, că homosexualitatea e o alegere.

M-am simțit obligat în acel moment să-mi exprim opinia, să adaug o opinie corectă, gândită, educată. Am răspuns în vreo 3 comentarii, și după numărătoarea site-ului, am scris vreo 3000 de caractere. Sincer nu cred că am scris destul. Nu cred că mi-am terminat gândurile, dar nu vroiam să-i spamez cu zeci de comenturi. Am făcut tot ce am putut, dar am ajuns la concluzia că acest popor mai are mult de învățat până va putea fi numit civilizat. În această seară, acu o oră-două, am devenit scârbit de modul de gândire a unei bune părți din această țară. Am ajuns să-mi fie rușine că sunt român, și nu din cauza unor politicieni (cum se întâmplă adesea), ci din cauza concetățenilor mei.

Mă întristează profund că sunt oameni care gândesc cum gândesc. Din păcate nu mai am acum energia ca să scriu din nou acele argumente, să încerc să educ iar oamenii. Tot ce o să mai zic, este că, acum, în secolul XXI, trebuie să renunțăm la această mentalitate discriminatorie, pe care ne-a insuflat-o biserica și preoții (care una două sunt descoperiți că fac prostii). Este timpul, oameni buni, să ne educăm, și să ne civilizăm cu adevărat!

Vă las mai jos link-ul către articol. Merită citit. Și dacă aveți curaj, puteți citi și comentariile. Printre ele găsiți și gândurile mele.

O seară bună!

http://www.antena3.ro/oameni/trebuie-sa-ai-curaj-sa-fii-tu-insuti-si-sa-nu-ti-pese-ce-cred-altii-despre-tine-lectia-importanta-pe-care-un-tata-i-a-dat-o-fiului-sau-185511.html?cpage=1#comments